"EU", paradigma iluziei

Fără acest EU nimic nu ar fi posibil în creație

Fiecare personă intră în cabinet cu propriul EU aflat în suferință. Suferința ia multe forme: boală fizică, emoțională, mintală, spirituală chiar.

Fiecare EU vine să spună o poveste, să destăinuie o istorie și să ceară ceva. De fiecare dată același lucru - Iubire necondiționată.

Orice EU are dreptul să ceară iubire necondiționată și orice EU este orb la ceea ce are deja până când se dizolvă în esența a ceea ce este - iubire necondiționată.

Deși apărem ca indivizi suntem, fiecare dintre noi, sisteme. Fiecare EU este de fapt un sistem construit din multe părți și fiecare parte este la rândul său un sistem. EU suferă pentru că este de natură perenă și singura sa luptă este împotriva morții iminente. Ca să înțelegi și mai bine voi da un exemplu:

Ana are 5 ani și este în vacanță cu părinții ei. În această vacanță mănăncă pentru prima oară mango direct din copac. Gustul este foarte satisfăcător pentru Ana de 5 ani. În acea vacanță un accident teribil se întâmplă și Ana își pierde unul din părinți. Șocul este foarte puternic. La fel ca și gustul de mango. De atunci de fiecare dată când gustă mango Ana are o reacție alergică puternică.

Ana are acum 30 de ani și încă nu poate mânca sau mirosi mango fără să nu aibă o reacție alergică puternică. De ce? Pentru că micuța Ana de 5 ani are nevoie de ajutor pentru a trece peste șocul provocat de accident și de moartea părintelui. Astfel singura modalitate prin care Ana de 5 ani are posibilitatea de a cere ajutor este prin manifestarea acestor simptome. Ana crește și ajunge la 30 de ani. Nu-și mai amintește de mango însă reacția alergică este acolo încă. Adică Ana de 5 ani cere în continuare să fie văzută și ajutată să vindece suferința pierderii. Are nevoie să fie ajutată să treacă printr-un proces de doliu.

EU se supune legilor spațiu-timp. De altfel orice sistem se supune acestor legi. Asta înseamnă că există o ierarhie și de aceea Ana de 30 de ani suferă suferința Anei de 5 ani. Ele există amândouă concomitent însă în planuri diferite de conștiență. Ana de 30 de ani are nevoie acum să facă o regresie conștientă la nivelul Anei de 5 ani pentru a-i oferi sprijinul de care are nevoie pentru a integra durerea pierderii suferite. Odată ce

această suferință este vindecată partea care a suferit nu va mai putea manifesta în realitatea Anei de 30 de ani.

Singura modalitate de a elimina din sistem durerea este prin recunoașterea și integrarea fiecărei părți în suferință. Acesta este procesul terapeutic, indiferent de metoda folosită ca și unealtă ajutătoare. Ce înseamnă asta? Iată un exemplu care să te ajute să înțelegi mai bine:

Mihai are 4 ani și se joacă în curtea prietenilor părinților săi. Adulții stau confortabil pe terasă și vorbesc. Este o atmosferă plăcută și liniștită. O altă pereche se alătură grupului și cu ei au adus și un câine. Lui Mihai îi plac animalele și în special câinii însă nu a învățat încă regulile de siguranță. Entuziasmat aleargă țipând spre câine și încearcă să-l ia în brațe. Câinele se sperie și îl mușcă de față. Mihai va purta o cicatrice toată viața care-i va aminti de acest eveniment. În momentul în care este mușcat, psihicul lui Mihai se disociază (ca și cum ar leșina) pentru a face față șocului, durerii. Valul energetic generat care se va traduce în durere fizică, frică, panică, furie va crea o memorie care va rămâne blocată la nivel celular în corp. Asta va produce și alte consecințe neplăcute pentru Mihai cu care va trăi până când la vârsta de 25 de ani se hotărăște că are nevoie de ajutor. Face o ședință de hipnoză regresivă (o opțiune) și revizitează imaginar momentul respectiv. În acest proces memoria celulară încarnată la acel moment (toate senzațiile fizice și emoțiile) se activează ca și când Mihai are din nou 4 ani. Terapeutul îl ghidează pe Mihai în stare de hipnoză și îl ajută să treacă prin avalanșa emoțională astfel eliberând corpul de tensiune. De asemenea îl ajută să se conecteze cu partea psihică care s-a disociat pentru a-i permite lui Mihai să supraviețuiască șocului și să o ajute să revină la o stare de siguranță. Eu-l lui Mihai de 4 ani care a suferit trauma este acum liniștit și se simte în siguranță. Partea este integrată și nu mai manifestă în realitatea lui Mihai. Mihai se poate acum apropia din nou de câini pentru că nu mai este disociat și partea de 4 ani a fost integrată.

Realitatea pe care o experimentăm este unică pentru fiecare la fel cum fiecare EU este unic. Această realitate este generată de conștiență - nimeni nu a deslușit încă ce este aceasta. Unii îi mai spun Dumnezeu sau Divinitate. Ceea ce mai știm, până acum cel puțin, este că poate lua orice formă. În cazul conștienței umane 95% se pare că rămâne ascunsă (inconștient) și doar 5% manifestă conștient (perceptibil la nivelul simțurilor fizice). Această conștiență mai este asociată și cu ceea ce numim câmp informațional quantic sau fenomenologic, cu necunoscutul sau mintea cosmică, cu Marele Mister. Oricum i-am spune este important de înțeles că acest spațiu autogenerator este flexibil datorită naturii sale energetice. Realitatea pe care fiecare EU o experimentează nu este nimic altceva decât manifestarea și/ sau materializarea unor anume frecvențe energetice în formă sau realitate. Părțile EU experimentează realitatea pe rând și putem vedea asta dacă ne gândim la manifestări de tip reacție. De exemplu:

Cati are 3 ani și merge cu părinții la bunici. Părinții plănuiesc să o lase pe Cati la bunici pentru două săptămâni dar nu-i spun fetiței pentru că se gândesc că oricum ea nu va înțelege. Ajung la bunici și stau împreună cu toții până spre seară. Când se hotărăsc să plece nu vorbesc cu Cati despre asta. O mint că vor merge pțin în cealaltă cameră și se întorc.

Când Cati vede că mama și tata nu se întorc începe să plângă necontrolat și să strige după ei. Valul de emoție este atât de puternic încât nimic nu o poate liniști. Adoarme într-un final epuizată.

Cati nu a putut înțelege ce s-a întâmplat și o parte din psihicul ei s-a disociat în momentul în care frica s-a declanșat. Acum Cati este o femeie de 35 de ani și suferă de anxietate de separare. Are tendința de a se agăța de partenerii săi cu disperare, este controlatoare și nesigură. Nu poate avea încredere în nimeni. De fiecare dată când partenerul ei are nevoie să plece fără ea, ea suferă un atac de panică și devine furioasă și amenință cu despărțirea.

Ce se întâmplă de fapt cu Cati? În momentul în care în mediul ei apare o posibilă amenințare de abandon Cati regresează la vârsta de 3 ani când nu-și putea controla emoțiile. Astfel Cati de 3 ani preia controlul sistemului, retrăind emoțiile de atunci ca și când ar fi în prezent.

După cum vedem, în realitate, părțile care suferă nu mai sunt cele care experimentează realitatea de azi. Ele rămân însă active în psihic până se face dreptate sau până se găsește o soluție pentru excesul de energie negativă blocată în sistem. Motivul pentru care rămân active are și el semnificația sa pentru marea schemă a creației însă este subiect pentru un nou articol.

Așadar, și la acest nivel putem vedea cum realitatea pe care o trăim este de natură duală - pentru orice minus există un plus. Aceste polarități au nevoie să se găsească astfel încât, atunci când se întâlnesc să se neutralizeze. Putem numi acest proces vindecare. Când ele se anulează realitatea percepută până la momentul neutralizării lor dispare ca prin magie însă deși aceste părți se anulează reciproc, conștiența continuă să fie și să se experimenteze pe Sine în forme noi.

Nimeni nu suferă de fapt pentru că, în Sine, nu există suferință deci EU nu există. SINELE (energia) sau divinul imuabil din noi toți nu se poate identifica cu nicio formă însă poate genera valuri energetice transformatoare pentru sistem. Asta este ceea ce urmărim în procesele terapeutice: accesarea resursei SINE dintr-un EU conștient pentru influențarea traiectelor de destin (concept valabil doar pentru EU).